În perioada 15-22 iulie 2013, 30 de cercetaşi catolici şi ortodocşi din Roman, Bucureşti, Prăjeşti, Pildeşti, Adjudeni, Slobozia, Valea Lupului, Brăila, Bacău, Nicolae Bălcescu şi Bălţaţi au participat la campusul de formare metodologică pentru viitori lideri la unitatea de temerari şi exploratori, fiind călăuziţi de şase formatori.
Pentru a porni în această aventură, cercetaşii l-au primit pe Isus din Euharistie în sufletele lor, iar apoi au schimbând eşarfele proprii cu cele ale campusului de formare şi-au exprimat intenţia de a primi cercetăşia aşa cum este şi mai presus de cum au văzut-o ei până atunci.
Itinerarul ce a pornit de la Ştefan cel Mare, a trecut prin Borzeşti, Oneşti, Pârgăreşti, a ajuns la Târgu. Ocna şi a fost plin de activităţi şi meditaţii, neexistând timpi morţi, aceasta fiind dovada unui program bine realizat de către liderii formatori. Campus-ul mobil, cel stabil şi hike-ul au împărţit săptămâna în două: primele trei zile cercetaşii s-au mutat din loc în loc, dormind în mijlocul naturii în adăposturile construite de ei, iar ultimele fiind campus stabil. Pornind în expediţie şi explorare, au dobândit mai multă încredere în ei, când grupaţi (fete cu fete, băieţi cu băieţi), fără telefoane şi fărăarginţi, au parcurs zeci de kilometri doar cu speranţa în Dumnezeu. Punându-şi viaţa şi sufletul în mâinile Domnului, cercetaşii noştri au găsit găzduire pe timp de noapte, hrană îmbelşugată, dar mai ales experienţe interesante ce le-a umplut sufletul de bucurie. Cu toţii sănătoşi şi bucuroşi au continuat aventura formativă la mănăstirea surorilor Slujitoarele Preacurate de Parma, aprofunzând metodologia Scout, au descoperit faptul că este datoria lor să facă activităţi educative şi catehetice. Programul religios s-a integrat la tot pasul programul bine pregătit. Liturghia zilnică, catehezele şi rugăciunile au dat entuziasm şi daruri divine încât cu toţii am trăit o săptămână cumpătată, binecuvântată şi rodnică, atât în competenţe, cât şi în momente de creativitate, umor şi bucurii. Programul foarte încărcat a făcut ca pierderea timpului să dispară în mod inimaginabil. Pentru toţi şi fiecare în parte, relaţia cu Dumnezeu s-a îmbunătăţit considerabil, fiecare susţinând la sfârşitul campusului că va schimba ceva în viaţa lor, că va fi altfel Această oportunitate de apropiere cu Tatăl ceresc a sensibilizat toate inimile tinerilor. Toţi au mărturisit în ultima zi că s-au apropiat de Dumnezeu, au apărut părerile de rău şi dorul incurabil pentru zilele de campus care s-au terminat parcă prea repede.
Îi mulţumim Domnului zilele de neuitat, pentru bogăţiile revărsate peste noi şi ne rugăm în continuare cu multă evlavie şi credinţă, preamărindu-l şi lăudându-l în toate zilele vieţii noaste.
Izabela Tatoi
